Pot spune că am ajuns la un grad de iritare maximă când văd personaje care la adăpostul unui genetic bun își permit să dea sfaturi și să promoveze idei pe care nici măcar nu le-au filtrat prin creierul lor.Ba mai mult, unii își permit să scrie și cărți despre abdomen, recomandând în același timp cereale cu lapte la micul dejun, ca sursă de “energie instant”, după cum se exprima. Unui asemenea personaj i-am trimis un răspuns, și aștept cu nerăbdare reacția :

“Carbohidrații or fi ei energie instant, dar să le ordonăm un pic :
1. Amidonul conținut de cereale este un polimer al glucozei. Intră destul de repede în sânge. Asta înseamna o secreție mare de insulină. Sunt suficiente studii care demonstrează că insulina blochează arderea grăsimilor. Secreția mare de insulina duce foarte rapid la hipoglicemie. Iar interesul este să îți menții glicemia constantă, pentru a avea energie.

2. Combinația de lapte cu cereale. De ce aș vrea să amestec carbohidrați rapizi cu grăsimi și proteine? O prăjitură are aceeași combinație de ingrediente. În plus, fitații din cereale reduc digestibilitatea proteinelor. Studiul aici : http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23107545

3. Glutenul și lectinele conținute de cereale, sunt niste antinutrienți, cărora le datorăm inflamațiile (principala cauză a bolilor coronariene), bolile autoimune, ba se pare că glutenul chiar crește rezistența la insulină, primul pas spre diabet. Studii aici : http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23253599 și aici : http://www.mdpi.com/2072-6643/5/3/771 .

Vorbind cu un diabetolog, am întrebat de ce naiba nu se recomandă tuturor oamenilor să mănânce precum un diabetic : proteine de calitate, grăsimi și puțini carbohidrați complecși, dar nu din cereale, ci din legume. Pentru că atunci nu ar mai fi atâtea cazuri de sindrom metabolic și de diabet. Răspunsul m-a siderat : eu am învățat să tratez efectul, nu cauza.

4. Dă-i aceluiași om, la aceeași oră, într-o dimineață lapte cu cereale și în altă dimineață două ouă fierte, ceva telemea (de preferință maturată pentru a avea un conținut cât mai mic de lactoză) și niște șuncă slabă, cum ar fi cea de curcan. Și vezi când li se face foame. O să observi că foamea va apare cu cel puțin o oră mai târziu la cel de-al doilea și va avea și mai multă energie. De ce? Secreția mică de insulină.

5. O întrebare personală : ai fost vreodată gras? “

Adevărul?

  • Când îți dorești să slăbești, iar el îți spune că dimineața poți mânca orice că nu se depune, fugi !
  • Când îți spune să nu mai mănânci nimic după ora șase seara, (nu-l întreba despre cortizol ca hormon de stres datorat înfometării, pentru că nu va ști ce să-ți răspundă), fugi !
  • Când îți va spune că eliminând grăsimile din alimentație vei slăbi, fugi, dar cât poți de repede !
  • Când vezi că îți spune că a citit el într-o revistă, și că așa e bine pentru tine, fugi !( Nu de alta, dar există riscul să citească câte ceva, să înțeleagă foarte prost și să aplice pe tine. Asta dacă nu cumva ce-a citit conține din start elemente eronate.)
  •  Când vezi că îți spune că fără aerobic nu slăbești (sau că alergarea nu-i totuna cu aerobicul, și aici mă refer la efectele asupra corpului), fugi !

Adevărul este că atunci când spui lucrurilor pe nume, cei mai mulți se vor uita chiorâș, și vor fugi la cel care le termină organismul, dar care are niște abdominali reliefați și care a avut norocul unui metabolism rapid.

De asta prefer să lucrez cu oameni care încercă să înțeleagă ce se întâmplă în organismul lor cu fiecare aliment pe care îl consumă, decât cu cei care cred că totul se rezumă la lapte cu cereale dimineața și multă apă după ora șase seara. Și care sunt antrenați în stilul : ridică mâna de două ori, gâfâie de trei ori. În felul ăsta vom fi cu toții câștigați : și cei care se duc să se antreneze cu omul cu abdominalii perfecți, pentru că au la ce visa, și eu pentru că-mi pot aloca resursele celor cu care lucrez și nu trebuie să-mi pierd jumătate din viață demontând mituri, ca să constat că mai bine vorbeam cu șifonierul din cameră.