Acum ceva vreme, pe lângă stresul cotidian, ai remarcat câteva lucruri care te sâcâiau: cămașa preferată refuza să se mai încheie la gât (ai blestemat încetișor mașina de spălat care ți-a micșorat-o), n-ai înțeles cum de nicio curea pe care ai vrut să ți-o cumperi nu avea suficiente găuri și nici nu se lăsa închisă, în ciuda prețului destul de mare. Pe deasupra ți-a mai zis și medicul de familie, după o scanare critică a analizelor tale, că dacă o ții tot așa, te paște un diabet timpuriu, iar colesterolul tău este un pic prea mare pentru vârsta ta.
După ce ai pus lucrurile cap la cap, te-ai hotărât să iei măsuri care să repare toate acele neajunsuri. În primul rând ai cerut ajutorul lui Google. Astfel, ai intrat pe un site de diete și ți-ai ales-o pe cea pe care ai considerat-o ca fiind optimă pentru tine. În plus, te-ai gîndit să ieși la alergat în fiecare seară, iar înainte de culcare să faci abdomene.
Astfel, ai reușit să-ți încropești o rutină care, după tine, avea să te ajute să-ți inchei iarăși cămașa la gât și să-ți poți incinge cureaua fără să-ți ții respirația.
Incetișor, a trecut o lună, iar tu ar fi trebuit deja să fii într-o formă de invidiat (din păcate oglinda nu prea-ți confirma acest lucru) și, conform a tot ceea ce citiseși, să ai o stare de spirit de excepție. Dar, în cazul tău, deși cămașa se încheia în sfârșit la gât, cureaua tot nu se lăsa închisă prea ușor. În plus, te dureau genunchii și spatele, astfel încât era un chin să adormi, iar până când reușeai în sfârșit să te strecori în lumea viselor, îți luceau ochii în întuneric de foame.
Ai reanalizat lucrurile și te-ai hotărât să apelezi la un profesionist. Ai intrat iarăși pe Google, și ți-ai ales o sală de fitness drăguță, pe al cărei site ai văzut poze ale clienților care se antrenau acolo, toți cu siluete de invidiat, și care plesneau de sănătate.
Ți-ai făcut abonament și te-ai dat pe mâna antrenorului. Extraordinar cât de bine își știa meseria acesta! Aproape două ore te-a chinuit în cele mai neînchipuite moduri, a dat literalmente cu tine de pământ. Curgeau pe tine râuri filtrate de transpirație, dar ce transpirație! Era transpirația muncii tale și picura pe la comisurile îndreptate în sus ale gurii. La plecare, drept bonus, ai primit și o coală A4, pe care era xeroxată dieta ta personalizată, care urma să îți garanteze, pe lângă antrenament, o slăbire eficientă, rapidă și plăcută.
Ai plecat atât de încântat de la sală, încât nici măcar n-ai băgat de seamă că era să cazi în genunchi când ai coborât treptele, fiindcă ți se înmuiaseră picioarele. Pe drum ți se părea că pășești pe arcuri, atât de ușor erai. Mușchii îți tremurau și, deși picioarele păreau să formeze un X atunci când mergeai, nimic nu îți ștergea zâmbetul. În urechi îți răsunau vorbele instructorului: “Într-o lună n-o să vă mai recunoașteți, atât de bine o să arătați!”
Ajuns acasă, ai făcut un duș, și pentru prima oară ai adormit buștean în timp ce te gândeai la următoarea ședință de antrenament. Și-ai fost și la a doua ședință. După cinci zile de la prima. Pentru că abia atunci ți-au trecut durerile musculare cumplite pe care le experimentaseși. Fuseseră cinci zile de groază: ca să te întorci de pe o parte pe alta în pat trebuia să te dai jos din el. În schimb, în cele 5 zile, te-ai ținut de dieta primită. Ai mâncat atât de mult piept de pui și atât de multe albușuri, încât atunci când te culcai seara, în timp ce-ți puneai capul pe pernă, te gândeai la cum au fost obținute puful și penele din aceasta, de o făceau atât de primitoare și de delicată cu obrazul tău.
La sală, instructorul a mustăcit discret și ușor superior, și te-a trecut iar două ore prin toate caznele iadului. La plecare nu mai zâmbeai ca prima oară, ci te gandeai doar la cele cinci zile de durere care aveau să vină. Au venit și s-au dus. Dar tu nu te-ai mai dus. La sală. Ți-ai zis că n-ai greșit cu nimic, ca să fii pedepsit în halul ăsta. Iar dacă altora le place stilul ăsta de viață, înseamnă că ori au o toleranță foarte mare la durere, ori găsesc o plăcere cel puțin ciudată în durerile alea atroce.
Așa că te-ai hotărât să începi să iei pastilele prescrise pentru colesterol, pentru tensiune și pe cele pentru ținerea sub control a zahărului din sânge, ca să nu ajungi diabetic. Dar cel puțin puteai pune cât zahăr vroiai în cafea, iar atunci când mâncai un ecler, nu te mai simțeai vinovat. Până la urmă, zicala din popor “Cine mă place, mă place așa cum sunt” e foarte înțeleaptă.
Mulți dintre cei care au citit rândurile de mai sus s-au regăsit măcar parțial în cele scrise. Lor, și nu numai, o să am nerușinata îndrăzneală să le spun că nu e dracul chiar atât de negru, că există și antrenori care te pot ajuta să ajungi acolo unde-ți dorești fără să te treacă prin purgatoriu și pentru care lucrul cel mai important este ca tu să ieși din sală cel puțin la fel de sănătos cum ai intrat.
Și o să le mai spun că există și nutriționiști care nu propăvăduiesc dietele clasice (a se citi “diete de înfometare”), ci care te învață să mănânci sănătos, îți explică modul în care să citești etichetele produselor pe care vrei să le cumperi, pentru a-ți proteja sănătatea, ba chiar te lasă să mănânci și după ora șase seara, și, ceea ce este șocant pentru mulți, îți recomandă ca, din când în când, să te răsfeți cu prăjitura sau mâncarea preferată.
Ideal ar fi să întâlnești acest tip de antrenor și de nutriționist într-o singură persoană. Ce pot să spun este că această persoană nu este precum un inorog. Există. Unde? Dacă privești atent în jur și știi să vezi printre flashurile orbitoare, o găsești. Și când o găsești, stoarce-o cât poți de informații. Nu se va supăra. Ba dimpotrivă.